Ramas Bun, Domnule Profesor!

Un comentariu de suflet din partea colegului nostru Bogdan Paun care a reprezentat ADGA la dureroasa despartire de Maestrul Constantin Cernaianu
Am avut astazi parte de o emotie deosebita: am participat impreuna cu prietenul si fratele meu intru ADGA Razvan Fratila la inmormantarea Profesorului Constantin Cernaianu la Cimitirul Iancu Nou din Bucuresti. Emotia s-a datorat unui cumul de factori absolut extraordinari, cu totii apartinand intr-un fel sau in altul unei lumi a fotbalului reprezentata de o perioada in care respectul era o parte esentiala a ecuatiei fotbalului. Am fost coplesit si m-am simtit transportat intr-o vreme in care fotbalul se juca pe teren iar fraternitatea castei fotbalistice nu era o forma fara fond.

In primul rand am avut ocazia sa ii intalnesc pe „invataceii” Domnului Profesor veniti sa il conduca pe ultimul drum – dintre cei 7 supravietuitori ai Petrolului de Aur pastorit de Cernaianu pentru 10 ani 5 fiind prezenti la inmormantare: Mircea si Virgil Dridea, Eduard Iuhas, Camil Oprisan si Octavian Dincuta. Au lipsit motivat Sfetcu (constantean in acest moment) si Mitica Munteanu (coincidenta nefericita, in acelasi timp cu decesul Profesorului a avut loc si decesul unui frate mai mare al dumnealui si avea tot astazi inmormantarea fratelui). Insa „invataceii” aveau sa se stranga si din alta „clasa” a Domnului Profesor si anume Craiova ce avea sa ajunga Maxima un pic mai tarziu, reprezentata de Ilie Balaci, Gheorghita Geolgau si inca doi seniori pe care din pacate nu i-am recunoscut. Intr-un tarziu avea sa apara, reprezentand FRF si „Tata Puiu” Iordanescu. Dintr-o generatie mai tanara decat gloriile Petroliste l-am recunoscut pe Ciupitu, jucator atat la Petrolul, cat si la Craiova.

In al doilea rand, suporterii au avut reprezentanti ai ambelor echipe create candva de Profesorul Cernaianu. De-a stanga si de-a dreapta catafalcului, deasupra numeroaselor coroane primite strajuiau o esarfa galben-albastra Petrolista, desfacuta de mine de la gat si oferita, drept omagiu, Maestrului, sa il insoteasca pe ultimul drum, si una alb-albastra a Craiovei.

Pana la inceputul ceremonialului de inmormantare am avut ocazia sa il cunosc pe nepotul Unicului Ilie Oana, care a avut amabilitatea sa ne conduca, atat pe gloriile petroliste, cat si pe suporterii de la ADGA si de la KNOT, la mormantul Legendei Petroliste aflat in acelasi cimitir. A fost un moment unic, emotia coplesindu-ma total.

Ramas bun, Domnule Profesor!