Cartea lui Fratila

Cartea lui Fratila
de Liviu Draghici

Sunt noua zeci de ani de amintiri
De bucurii, necazuri si emotii
Dragi Petrolisti in suflet si-n simtiri
Ma bucur ca ne-am adunat cu totii

Va multumesc ca mi-ati permis sa vin
Sa fiu si eu partas la sarbatoare
Dar nu pot sa ma bucur pe deplin
Ca-mi pare ca Petrolul nostru moare

Va multumesc din suflet pentru tot
Apreciez ca mi-ati permis prezenta
M-as bucura mai mult dar nu prea pot
Ca simt ca ne pandeste insolventa

Va multumesc frumos ca m-ati chemat
Dar nu am savurat din plin momentul
Ca viitoru-l vad intunecat
Si simt ca ne pandeste falimentul

Va multumesc ca m-ati primit cu voi
Dar sincer spun ca nu mi-am gasit starea
Ce trista sarbatoare pentru noi
Cand stiu ca ne pandeste desfiintarea

Nea Mircea Dridea pare resemnat
Prezinta-n termeni sumbri viitorul
Nu cred ca poate fi adevarat
Chiar nu mai sunt sperante la Petrolul?

Istoria ne-a pus la incercari
Si greu s-a scris in timp fila cu fila
Dar si prezentu-i plin de framantari
O simt din vocea domnului Fratila

Nici Marinescu nu-i mai optimist
Desi e un moment de sarbatoare
Vorbeste resemnat si pare trist
Nu stie ce va fi in continuare

Discuta multi iar eu privesc confuz
Vorbesc de faliment si toate cele
Refuz sa cred asa ceva! Refuz!
Mai da-ne o speranta nea Titele

Mai zi nea Dorule ca nu pricep
Ce-au cu Petrolul, care-i interesul?
Chiar nu mai sunt sperante? Nu concep!
Noi chiar putem sa pierdem palmaresul?

Sa-mi zica cineva ce-i de platit?
Si cat de mare este datoria?
In ce oras din lume-ati pomenit
Sa ceara insolventa Primaria?

E clar ca unii au un interes
Iar noi stam toti si ne uitam ca prostii
Intreb si eu, ca nu am inteles:
Aceia-s banii lor sau banii nostri?

De-ai sta macar putin sa te gandesti
E clar ca toata treaba-i o prostie
Echipa municipiului Ploiesti
Plateste tot Ploiestiului chirie

Nea Dane zi-ne e adevarat?
Ca sincer nu-mi dau seama incotro va
Mai merge acest haos programat
Va fi si la Ploiesti ca la Craiova?

Lutane, Toma sunteti Lupi batrani
Chiar nu vedeti nici voi ceva soluti?
S-alege prafu-n doua saptamani?
Sau e momentul altei revolutii?

Ce pot sa fac si eu ca sa ajut?
De-i cazul sa iesim in strada ies
Sa-mi spuna cineva ce-i de facut
Ca recunosc, eu nu am inteles

Ma uit neputincios cum cineva
Face Petrolul nostru harcea-parcea
Si va implor! Va rog! Faceti ceva!
Sa il salvam, de dragul lui Tabarcea

Sa se gaseasca totusi careva
Care sa puna degetul pe rana
Va rog eu, va implor! Faceti ceva!
Macar in cinstea lui Ilie Oana

Sa scoatem niste bani de undeva
Sa-l ia unul de guler pe Badescu
Dar va implor, va rog! Faceti ceva!
In cinstea lui Mihai “Misu” Ionescu

Nici nu vreau sa-mi inchipui cum va fi
Cand imi va creste peste ani feciorul
Si va veni sa-ntrebe intr-o zi:
“Tu ce-ai facut ca sa salvezi Petrolul?”

Si ma gandesc de-acum la ce-o sa-i zic
Ca intrebarea lui o sa ma doara
Ce fac daca ma va-ntreba cel mic:
“De ce-ai lasat Petrolul ca sa moara?”

Sa facem fiecare ce putem
Altfel Petrolul nostru se va duce
Si nu as vrea sa cred ca noi suntem
Aceia care ii vor pune cruce

Urmasii nostri nu ne vor ierta
Daca vom sta nepasatori pe bara
Va fi si vina mea si vina ta
Daca lasam Petrolul sa dispara.

Istoria se scrie in prezent
Dar sper ca nu va fi ultima fila
Altfel ne vor ramane – evident
doar amintiri. Si cartea lui Fratila.